Psihoterapie individuala
Psihoterapie de grup
Psihoterapie de cuplu
Psihoterapie pentru copii
Psihoterapie pentru adolescenti
Consiliere si informare pentru parinti
Evaluare psihologica

PSIHOTERAPIE INDIVIDUALA

Ce motive ne aduc la cabinetul psihologic?
In viata oricaruia dintre noi exista momente in care ne simtim nemultumiti, anxiosi, ingrijorati sau blocati, cand ne vedem confruntati cu probleme grave sau cu simptome de boala. Daca ne simtim in impas si nici sprijinul celor apropiati nu ne-a fost de folos, este necesar sa ne gandim si la un ajutor profesional. Prin psihoterapie oamenii au ocazia de a schimba felul in care simt si interactioneaza, clarificand aspecte din viata lor care pot cauza stari conflictuale, de stres, frustrari, confuzii etc.  

Persoana care apeleaza la psihoterapie nu este privita ca un  pacient, ci ca un om care solicita ajutorul in identificarea si rezolvarea problemelor sale. Psihoterapia nu presupune administrarea de medicamente, ci folosirea unor forme de comunicare specifice – conversatia terapeutica, sugestia, persuasiunea, hipnoza sau exprimarea artistica (in functie de scoala terapeutica careia ii apartine psihoterapeutul).
Psihoterapia este benefica in situatii foarte diferite, de genul:
       depresie;                                                                                
       anxietate, atacuri de panica, fobii;
       stima de sine scazuta, devalorizare;
       pierderea unei persoane dragi, divort, separare, doliu;
       dificultati de comunicare, relationare, adaptare;
       retragere din viata sociala;
       dificultati in luarea deciziilor;
       abuz de substante (medicamente, alcool, droguri);
       tulburări ale somnului (insomnii, cosmaruri, somn agitat);
       tulburari alimentare;
       experiente traumatice. 

Cum poate ajuta psihoterapia?

Spatiul terapeutic este un mediu sigur si securizant unde putem:

sa examinam problema dintr-o alta perspectiva;

sa abordam situatiile dificile;

sa intelegem cauzele problemei;

sa facem fata emotiilor dureroase;

sa identificam modalitati alternative de abordare a unor probleme, situatii;

sa ne dezvoltam noi aptitudini si abilitati.

Terapeutul asculta cu rabdare, provoaca cu umor sau in mod obiectiv, ofera puncte de vedere la care clientul sau nu s-a gandit sau le-a evitat in mod constient sau nu.

Psihoterapia inseamna sa gasim noi modalitati de gestionare a propriilor noastre stari, sa depasim blocaje generate de situatii din trecut, sa spargem vechi tipare si sa construim strategii noi, creative.

Succesul terapiei presupune contributia activa din partea persoanelor implicate în relatia terapeutica. 

Relatia terapeutica
O psihoterapie ofera un spatiu de intalnire si regasire interioara, un spatiu de dialog verbal si nonverbal. Este un spatiu liber, lipsit de prejudecaţi, in care toate problemele, ideile, emotiile clientului isi gasesc dreptul la exprimare, analiza si intelegere. In relatie cu terapeutul, clientul isi poate pune intrebarile potrivite, iar raspunsurile se pot transforma in solutii de  viata eficiente.

                                                                                                                                                                                                  sus

PSIHOTERAPIE DE GRUP

O alternativa la psihoterapia individuala este psihoterapia de grup, ca modalitate mai economica si eficienta de terapie. Interactiunea dintre membri ofera o bogatie de informatii si suport psihologic. In grup devin vizibile modele de comportament, se pot trage concluzii si se pot face corectii mai precise si mai rapide decat in terapia individuala. Din acest motiv, multe persoane gasesc grupurile de terapie folositoare si eficiente.  

Sunt multe probleme care pot fi abordate prin terapia de grup: depresia, stresul, anxietatea, fobia, stima de sine scazuta, atacurile de panica, tulburarile alimentare, epuizarea profesionala etc.

Pentru persoanele cu dificultati de relationare sau comunicare, pentru care este dificil sa isi faca prieteni sau sa ii pastreze, terapia de grup se dovedeste o excelenta oportunitate in dezvoltarea relatiilor si abilitatilor interpersonale. Grupul se dovedeste un loc si un instrument cu care se pot lucra si „repara” dificultati si neintelegeri aparute in cadrul diferitelor relatii, din interiorul sau din afara grupului. Comparata cu terapia individuala, terapia de grup este mai apropiata de realitatea locului de munca, a familiei sau scolii. Este, de asemenea, o oportunitate pentru dezvoltarea mai multor relatii in acelasi timp.
                                                                                                                        
Intr-un grup, impreună cu ceilalti construiesti un mediu sigur, confidential,
unde ai urmatoarele oportunitati:
        Sa dezvolti un sens al acceptarii si al apartinerii
        Sa dezvolti întelegerea si insight-ul
        Sa inveti cum esti perceput de ceilalti
         Sa descoperi cauzele si efectele comportamentelor negative sau
           neadaptative
        Sa inveti si sa practici noi comportamente si abilităti de comunicare
        Sa testezi realitatea
        Sa te identifici cu altii si să inveti de la altii
        Sa-i ajuti pe altii. 

Cum decurge terapia de grup?
In cadrul cabinetului   Aceasta este prin excelenta o metoda de lucru in grup, o modalitate de a invata prin a face. Prin tehnicile sale specifice (inversiunea de rol, concretizarea etc) pot fi puse in scena, intr-un cadru securizant, diferite dimensiuni ale vietii noastre sau diferite situatii problematice. Sunt redescoperite, astfel, resursele de spontaneitate si creativitate care permit stabilirea unui echilibru mai armonois intre exigentele interne si cerintele externe.    

Subiecte variate sunt discutate si lucrate în grup, inclusiv ganduri si sentimente despre evenimente sau relatii care se intampla in interiorul si exteriorul grupului. Membrii grupului sunt incurajati sa fie activi verbal, deschisi si introspectivi. Se discuta despre ce ii îngrijoreaza si sunt incurajati sa interactioneze unii cu ceilalti in timpul sesiunilor. Este nevoie de curaj pentru a pune in discutie cu celelalte persoane sentimente personale. Atunci cand esti cinstit in legatura cu trairile tale, pozitive sau negative, poti fi surprins in mod plăcut de raspunsul primit de la colegii de grup.

Oricum, cele mai multe persoane isi doresc sa aiba ocazia de a-si expune in mod onest sentimentele si gandurile si sa primeasca un feed-back la fel de onest.  Astfel de discutii aduc beneficii enorme.

Durata si frecventaintalnirilor.                                                                            
Grupul se intalneste saptamanal, pentru doua ore si are, in mod obisnuit,6 – 8 membri.
Continuitatea este foarte importanta pentru functionarea grupului. Este de preferat ca obligatiile cotidiene sa nu interfereze cu intalnirile grupului.  Intalnirile regulate si consistenta participarilor sunt necesare pentru a aduce cele mai multe beneficii terapiei. Neparticiparea la sesiuni sau renuntarea prematura au un efect negativ, atat asupra individului, cat si asupra grupului.  

Intalnirile din afara grupului de terapie
Socializarea intre membrii, in afara grupului, este contraproductiva si puternic descurajata in perioada in care indivizii sunt in grupul de terapie. Membrii care se intalnesc in afara terapiei pierd obiectivitatea si respectul unul fata de celalalt si progresul terapeutic este impiedicat. Celor care se intalnesc in afara grupului, accidental sau intentionat, li se cere sa discute la urmatoarea intalnire a grupului aspectele importante ale intalnirii lor.

Confidentialitatea
Este cea mai importanta conditie a oricarui tip de terapie. Oamenii nu vor releva aspecte intime despre ei daca nu ar avea incredere ca identitatea lor va ramane protejata in fata persoanelor din afara grupului. De aceea, este esential ca membrii grupului sa se abtină de la discutii din afara grupului, in ceea ce priveste gandurile si sentimentele care le-au fost incredintate de catre ceilalti. Numele si identitatea celorlalti membri ai grupului trebuie sa fie de asemenea strict protejate.

sus

PSIHOTERAPIE DE CUPLU

Relatiile dintre partenerii unui cuplu sunt foarte complexe, fiecare venind in relatie cu o istorie personala si de familie, cu propriile experiente, cu sentimente legate de trecut si cu aşteptari legate de prezent si viitor.

Fiecare cuplu are, pe langa o istorie a sa, si anumite faze de formare, dezvoltare, destramare. In fiecare din aceste faze, partenerii pot trece prin diverse crize personale, care se rasfrang asupra dinamicii de cuplu. In fiecare etapa a casniciei, exista conditii externe si interne care fac ca adaptarea este dificila.  Pentru unii aceste crize imbogatesc relatia cu noi continuturi si semnificatii, in timp ce altii le resimt ca fiind coplesitoare si aducand relatia in pragul destramarii. Pentru a intelege relatia maritala este important sa recunoastem fiecare faza de dezvoltare, cu crizele ei tipice, normale.

Atunci cand cuplurile sunt dispuse sa se expuna crizelor in mod autentic exista sansa cresterii reale si a evolutiei ambilor parteneri. Crizele maritale nu sunt ele insele simptome patologice. Fenomenele patologice ale unei relatii de cuplu  apar, tocmai, din evitarea crizelor normale si inevitabile ale dezvoltarii.
Terapia de cuplu se adaptează nevoilor cuplului, stadiului sau de dezvoltare si posibilitătilor sale.

Ce motive aduc un cuplu la psihoterapie?
        Certurile frecvente
        Indecizia de a ramane in relatie
        Infidelitatea
        Pregatirea pentru casatorie
        O sarcina neasteptata sau nedorita de unul dintre parteneri
        Disfunctiile sexuale
        Gelozia, violenta verbala, fizica si sexuala.

Cum se desfasoara terapia de cuplu?
Prima intalnire urmareste cunoasterea celor trei – terapeutul si cei doi parteneri, problematica lor, motivele care i-au adus la cabinet. Scopul acestei intalniri este de a vedea care este cea mai buna modalitate de interventie:
        consiliere premaritala
        consiliere individuala       
        consiliere de cuplu
        psihoterapie individuala
         psihoterapie de cuplu   

Urmatoarele intalniri sunt dedicate evaluarii mai aprofundate a problematicii incriminate si de consolidare a relatiei terapeutice. Motivele cererii de ajutor pot diferite pentru fiecare dintre partenerii, deoarece felul in care ei vad si simt lucrurile este foarte diferit, personal.
Pe baza concluziilor desprinse din sesiunile evaluative, se stabileste planul terapeutic si scopurile urmărite.

Sunt situatii cand partenerii simt ca ceva "nu merge", dar nu pot spune ce anume. Vorbind despre aceste lucruri, le pot vedea cu mai multa claritate, iar rezolvarea se contureaza rapid. Ajutorul terapeutul in aceste cazuri este de a-i ajuta pe cei doi sa poată pune in cuvinte ceea ce pana atunci considerasera penibil si de nespus.
Sunt situatii, insa, mai complexe cand atat identificarea problemelor, cat si solutionarea lor necesita mai mult timp.

sus

PSIHOTERAPIE PENTRU COPII

Care sunt problemele cu care vin copiii in psihoterapie?

    agitatie, nervozitate, agresivitate;

    izolare, timiditate excesiva, inhibitie, conduite bizare;

    probleme de comunicare si relationare (copilul nu are prieteni, nu se
            adapteaza la gradiniţa/scoala);

    traume suferite (decesul unui membru la familiei, divortul sau
            separarea parintilor, accidente, boli);

    perturbari ale comportamentului ca urmare a aparitiei unui nou membru in
            familie;

    enurezis, encomprezis, afectiuni somatice cu cauza psihica;

    deficit de atentie, incapatanare, iritabilitate, agresivitate;

    anxietate, fobii, ticuri;

    insomnii, cosmaruri, somn agitat;

    probleme scolare (dificultati de invatare, scaderea randamentului scolar, absenteism, abandon scolar);

    tulburari de comportament (conduite agresive si autoagresive, minciuna, fuga, furt).

Cum se desfasoara terapia?
Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, deoarece este evident ca nu putem consilia un copil in acelasi fel in care procedam cu un adult. Nu discutam problemele cu copilul, ci le exploram si lucram impreuna cu acesta folosind consilierea verbala combinata cu alte strategii. De exemplu, il putem implica pe copil in joc sau in folosirea altor metode, ca animalele miniaturale, lutul sau diferitele forme de arta. De asemenea, il putem implica pe copil in a spune povesti sau il purtam intr-o calatorie imaginara. Prin combinarea abilitatilor de comunicare verbala cu folosirea altor strategii, bazate în principal pe joc, noi suntem capabili sa creem ocazia pentru copil sa ni se alature intr-un proces terapeutic si mediul in care copilul sa beneficieze de schimbarea terapeutica.       

Copiii folosesc jucariile ca pe niste cuvinte si jocul ca pe un limbaj. Jocul este pentru copii ceea ce este vorbirea pentru adulti, o forma de comunicare a felului in care ei isi percep propria lume, isi exprima sentimentele sau dificultatile pe care le intampina.

Jocul mai este si o metoda de “vindecare” pentru copii, deoarece se simt in siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii, se pot distanta de eventimentele traumatizante pe care le-au trait, invata sa isi rezolve problemele si sa actioneze intr-un mod mai adecvat si mai eficient.

Cum este implicata familia in procesul terapeutic al copilului?
Familia este o parte importanta in procesul de insanatosire al copilului, participand activ la stabilirea obiectivelor terapeutice si la identificarea directiilor de evolutie. “Insanatosirea” se realizeaza mai rapid atunci cand copilul, parintii si terapeutul au scopuri comune si lucreaza impreuna.
Exista numeroase situatii cand parintii, la randul lor, au nevoie de suport psihologic
si sunt inclusi intr-o psihoterapie:
         cand parintii au nevoie de ajutor de specialitate pentru a sustine copilul
            intr-o perioada dificila pentru acesta sau pentru a intelege modificarile
            in comportamentul acestuia
         cand intreaga familie a traversat un eveniment traumatizant (accident,
            doliu, divort etc)

Ce poate castiga un copil prin psihoterapie?
          invata sa isi asume responsabilitatea si consecintele propriului
             comportament;
         invata sa inlocuiasca comportamentele neadecvate cu unele mai eficiente si de succes;
         creativitatea si  spontaneitatea in rezolvarea problemelor;
         o mai mare acceptabilitate a propriei persoane si a celorlalti;
         invata cum sa depaseasca dezamagirea, incertitudinea, suferinta si sa mearga mai departe;

sus

PSIHOTERAPIE PENTRU ADOLESCENTI

Adolescenta este perioada de trecere dintre copilarie si maturitate, caracterizata prin transformari fizice, emotionale si cognitive extreme, dezvoltarea imboldurilor sexuale, trebuinta de a face alegeri profesionale si de alte tipuri, nevoia de a se adapta asteptărilor grupului de aceeasi varsta. Toti acesti factori exercita o presiune si contribuie la agitatia traita de majoritatea adolescentilor.

Adolescentul este nerabdator sa isi gaseasca identitatea si sa isi cucereasca locul sau in lume. El resimte cu intensitate neliniste, teama, gelozie, invidie, bucurie, curiozitate, afectiune. Intrarea in lumea adultilor este o zona problematica in experienta adolescentilor. Ei au nevoie  sa fie ascultati si sustinuti, dar si sa fie tratati ca persoane care se pregatesc sa devina adulti. In schimb se afla in situatia de a fi si mari si mici, in acelasi timp – de a fi tratati ca fiind mari atunci cand nu o doresc si de a fi tratati in mod impropriu ca fiind mici, in alte ocazii.

Care sunt problemele specifice adolescentilor?
         conflicte in familie, dificultati de relationare,
        abuz de substante (alcool, droguri etc),
        dificultati de invatare, esec scolar, absenteism, abandon,
        stima de sine scazuta, depresie, tentative de suicid,
        anxietate, fobii, tulburari somatice cu cauza psihică,
        tulburari ale somnului, tensiune emotionala, incapacitate de a se relaxa,
        tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie),
        probleme afective si sexuale,
         conduite agresive, violenta, nervozitate, minciuna, furt, fuga de acasa.
                
In psihoterapie...
Psihoterapia pentru adolescenti este asemanatoare cu cea pentru adulti. Adolescentii gasesc de cele mai multe ori psihoterapia ca pe un loc in care isi pot intelege si descoperi sentimentele, sperantele, visele si temerile, in care se pot concentra asupra propriei lor persoane, asupra experientelor si a relatiilor cu ceilalti.   

Una dintre formele de psihoterapie foarte agreata de adolescenii este cea de grup, deoarece acesta este o excelenta oportunitate de a apartine unui grup si de a invata abilitati si modalitati de adaptare de la persoane de varsta apropiata si cu probleme asemanatoare.

Parinte de adolescent...
Adolescenta plaseaza copilul intr-o perioada de importante schimbari fizice si psihice, ceea ce il poate face iritabil, incapatanat, rebel, uneori izolat, alteori de-a dreptul insuportabil. Conflictele cu parintii par obligatorii si de nerezolvat. Uneori nu se stie cine are mai mare nevoie de ajutor...

Sa fii parinte nu este deloc usor, majoritatea parintilor trecand prin momente dificile, de la venirea in familie a unui nou – nascut, pana la “crizele de personalitate” ale adolescentului. Exista momente cand ai nevoie de o persoana obiectiva, specializata care sa te ajute sa gasesti raspunsuri in relatia cu propriul tau copil, adolescent.

Parintii care se adresează psihologului solicitand psihoterapie sau consiliere pentru copilul lor ascund, adesea, nevoia de a fi ajutati ei insisi:

        sa inteleaga si sa accepte schimbarile pe care le traverseaza adolescentul;
        sa gestioneze o perioada conflictuala, tensionata in familie;
        sa traverseze o situatie traumatizanta.                                                                                         sus

CONSILIERE SI INFORMARE PENTRU PARINTI

Meseria de parinte este una foarte importanta, dacă nu chiar cea mai importanta din viata noastra. Insa putini dintre noi sunt pregatiti pentru ea.

Nu exista scoli pentru parinti, desi multi dintre acestia par a sti de la nastere cum se cresc copiii, facand ceea ce au facut si parintii lor sau ... contrariul, in functie de parerea fiecaruia despre educatia primita.

Cea mai importanta calitate a unui parinte este dragostea pentru copilul sau. Insa dragostea cu care îi înconjurăm pe copii nu pare a fi intotdeauna suficientă.

Vedem deseori parinti si copii inclestati intr-o batalie a vointelor din care nu exista invingatori. Vedem confuzie in ochii copiilor si suparare in cei ai parintilor. Foarte repede copiii primesc eticheta de “neascultator” sau “razgaiat”, in timp ce parintii sunt criticati in legatura cu atitudinea lor blanda sau permisiva. 

Exista principii educationale, foarte simple si universal valabile care, aplicate cu consecventa, rabdare si dragoste, amelioreaza considerabil relatiile dintre parinti si copii si ii pregatesc pe acestia din urma sa faca fata provocarilor vietii de adult, dar si sa traiasca in armonie atat cu ceilalti, cat si cu ei insisi.

Consilierea parintilor este o componenta importanta, obligatorie in psihoterapia copilului si adolescentului. Ea pune accent pe interactiunile dintre parinti si copii si pe nevoile pe care le au copiii si adolescentii din partea parintilor lor.

Atunci cand lucram terapeutic cu un copil, este esential sa luam in considerare mediul in care traieste copilul. Partea cea mai importanta a mediului este, de obicei, familia. Daca lucram numai cu copilul, atunci rezultatele terapeutice vor fi limitate in timp si, odata incheiata terapia, vor reapare comportamentele suparatoare sau nedorite.

Prin psihoterapie, parintii invata sa isi modeleze atitudinea parentala in functie de nevoile concrete ale copiilor, sa comunice constant unul cu altul in problemele legate de disciplina si comportament ale copilului, sa ofere copiilor mesaje importante legate de constanta si siguranta.

Psihoterapia nu se adreseaza doar parintilor ai caror copii au probleme psihologice grave sau doar parintilor care au fost acuzati ca sunt "parinti rai". Psihoterapia este utila pentru fiecare parinte in parte, deoarece contribuie la dezvoltarea abilitatilor parentale
                                                                                                                                                                                               sus

EVALUARE PSIHOLOGICA

Evaluarea psihologica se realizeaza pentru toate categoriile de varsta, cu ajutorul unor instrumente specifice utilizate de catre psihologul clinician – teste psihologice, interviuri etc.
Evaluarea psihologica poate cuprinde:
        evaluarea dezvoltarii psihologice;
        evaluarea gradului de discernamant;
        evaluarea cognitiva;
        evaluarea comportamentala;
        evaluarea afectiva / emotionala;
        evaluarea mecanismelor de adaptare / aparare;
        evaluarea personalitatii.
      
O buna evaluare psihologica ofera o imagine de ansamblu sau aprofundata a personalitatii, identificand problemele specifice unui anumit stadiu de varsta sau unei anumite situatii. Ea reprezinta un punct de plecare, deoarece permite specialistilor stabilirea unui program specific de recuperare, pe baza aspectelor identificate: 
        psihoterapeutul – poate lua decizia inceperii unei cure terapeutice sau a unui program de consiliere
            psihologica;
        medicul psihiatru – initiaza o terapie medicamentoasa;
        cadrul didactic – ajusteaza programul psiho - educativ.

Este foarte utila si parintilor, pentru o mai buna intelegere a copiilor si pentru a-si adapta comportamentul si atitudinea fata de acestia.   

                                                                                                                                                                 sus